În perioada 24-30 iulie 2022, cinci cadre didactice de la Școala Gimnazială Nr. 11 Botoșani au participat în Split, Croația, la cursul structurat „Special Needs in Education”. Acesta face parte dintr-un proiect care vizează mobilitatea persoanelor în scopul învățării, finanțat de programul Erasmus+, nr. de referință 2021-1-RO01-KA121-SCH-000011304. Prof. înv. preșcolar Nicoleta Iurescu, prof. înv. primar Simona Acsente, Anca Amitrului, Maria Ostafe și prof. Anca Gheghea, printre alte zeci de cadre didactice din Spania, Italia, Germania, Polonia, Estonia și alte țări europene, au căutat noi metode și instrumente privind abordarea nevoilor speciale în educație.

Înaintea cursurilor propriu-zise, discuțiile au relevat faptul că problemele cu care se confruntă sistemul educațional din România nu sunt singulare. Învățământul suferă din cauza subfinanțării, acest neajuns aflându-se la baza a numeroase probleme. Un mediu incluziv, care să ofere șanse reale tuturor elevilor, poate fi realizat în prezența unor specialiști care să îndrume atât părinții, cât și profesorii. Cei care ar trebui să fie beneficiarii direcți, adică elevii cu CES și colegii lor, devin victimele unui sistem insuficient pregătit, care nu le poate oferi decât frânturi din ce ar trebui să reprezinte educația incluzivă. Catalogând Finlanda doar o „excepție”, deoarece viteza de răspuns în direcția finanțării (și nu numai!) este una de invidiat, profesorii din celelalte țări acuză lipsa de interes a autorităților și deplâng faptul că tot greul este dus de familie și școală.

Odată enumerate problemele, s-a trecut la prezentarea unor metode și instrumente cu ajutorul cărora educatorii să compenseze, atât cât pot, lipsurile care afectează copiii cu CES (cerințe educative speciale) aflați la vârsta școlarității. Scopul final este ca aceștia să devină independenți și să-și poată asigura nevoile de bază, devenind componentă activă a societății din care fac parte.   

Programă adaptată, sprijin individual specializat în cadrul unui colectiv de elevi diminuat semnificativ, dotare corespunzătoare a școlii, alimentație sănătoasă atât acasă cât și la școală și ulterior asigurarea unei pregătiri care să evidențieze abilitățile în locul dizabilităților – iată de ce este nevoie pentru a face față numărului din ce în ce mai mare de copii cu dificultăți de învățare sau cu diverse deficiențe.

Cadrele didactice fac eforturi pentru a contribui cât pot de bine la formarea elevilor, folosind ce au la îndemână. Instrumente și metode de lucru există, acestea diversificându-se și dezvoltându-se permanent, însă pentru multe dintre ele este necesară o contribuție financiară serioasă. Tehnica modernă presupune investiții, ca urmare în cele mai multe țări aceasta este disponibilă doar în școlile private.

Unitățile școlare de stat se bazează pe resursa umană, oamenii de la catedră fiind cei care caută soluții punctuale din mers. S-au reluat elementele teoretice privind dislexia, disgrafia, discalculia, autismul și ADHD-ul, s-au trecut în revistă datele recente obținute în urma cercetărilor încă în desfășurare, după care s-a trecut la aplicații. Schimbul de experiență s-a dovedit a fi benefic, punându-se bazele unor viitoare colaborări. În așteptarea sprijinului pe care l-ar putea oferi ministerul de resort, profesorii și părinții încearcă să se ajute reciproc, ca în orice altă situație de urgență: vecinul împrumută o lopată, vecina aduce o găleată… și cu efort susținut, sperăm să ne apropiem de rezultatele dorite.