Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare este cel mai lung și aspru post dintre toate posturile din an și durează 40 de zile. Postul Sfintelor Paști începe luni. Numit și Postul Mare, este o perioadă de postire care precede Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Pe parcursul Postului Sfintelor Paști, între slujbele rânduite de Părinții Bisericii, un loc aparte îl ocupă Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Numit și Canonul cel Mare, se săvârșește în prima și în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul slujbei numite Pavecernița Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărțite în patru părți, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia, când se cântă integral.
Un alt element specific îl reprezintă Liturghia Darurilor înainte sfințite, oficiată numai în perioada Postului Mare.
Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, în popor este numit în general Postul Mare sau Postul prin excelență.
În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei și alții, unii posteau numai o zi sau două înainte de Paști, alții trei zile, alții o săptămână, iar alții mai multe zile, chiar până la șase săptămâni înainte de Paști. Ultima dintre cele șapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era integrată în postul Păresimilor, ci se socotea aparte. Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astăzi.
După învățătura ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii izgonirii lui Adam din Rai și se postește până în seara Sâmbetei din săptămâna Patimilor, inclusiv. Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară, referitoare la numărul patruzeci când este vorba de cercetarea și pregătirea sufletului prin măsuri divine: Potopul a durat 40 de zile, 40 de ani au rătăcit evreii în pustie, Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea ș.a. Postul Paștilor nu este numai cel mai lung și mai important, dar și cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.
Postul Paștelui. Cum se posteşte
În secolul al IV-lea, Constituțiile Apostolice recomandă să se postească, în ultima săptămână, astfel: Postiți din ziua a doua – luni – până vineri și sâmbătă șase zile, întrebuințând numai pâine, sare și legume și bând apă, iar de vin și de carne abțineți-vă în aceste zile, că sunt zile de întristare, nu de sărbătoare; vineri și sâmbătă să postiți, cei cărora le stă în putință, negustând nimic până la cântatul cocoșului din noapte. Iar de nu poate cineva să ajuneze în șir aceste două zile, să păzească cel puțin sâmbăta – Constituțiile Apostolice, Cartea V, cap. 18.
În general, postul Păresimilor era mult mai aspru decât se ține azi. Toate zilele erau de ajunare, adică abținere completă de la orice mâncare și băutură până la Ceasul al nouălea din zi, spre seară, în afară de sâmbete și duminici, care erau exceptate de la ajunare.
Postul Paștelui. Zilele cu dezlegare la pește pentru credincioși
Spre deosebire de Postul Crăciunului care este mai permisiv din punct de vedere alimentar, postul Paștelui nu are atât de multe zile cu dezlegare la pește. Numărul de zile cu dezlegare la pește pentru enoriași în Postul Paștelui este de doar două zile. Astfel că, enoriașii vor putea mânca pește de sărbătoarea Buna Vestire și de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, Floriile.
Conform tradiției actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile – luni și marți din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; în primele trei zile – luni, marți și miercuri – și ultimele două zile – vineri și sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel; miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte sfințite, când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn; în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin; La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se dezleagă la pește.
Postul Paștelui. Ce nu este permis
Pentru a trezi sufletele credincioșilor și a le îndemna la căință și smerenie, Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea și 52 Trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se oficieze Sfânta Liturghie decât sâmbăta, duminica și de sărbătoarea Buneivestiri, iar în celelalte zile ale săptămânii să se săvârșească numai Liturghia Darurilor înainte sfințite, care e mai potrivită pentru acest timp.
Totodată, pentru a păstra caracterul sobru al Păresimilor, Biserica a oprit prăznuirea sărbătorilor martirilor în zilele de rând ale Păresimilor, pomenirile acestora urmând a se face numai în sâmbetele și duminicile din acest timp. Sunt oprite, de asemenea, nunțile și serbarea zilelor onomastice în Păresimi, fiindcă acestea se fac de obicei cu petreceri și veselie, care nu sunt potrivite atmosferei de smerenie, de sobrietate și pocăință, specifică perioadelor de post.
Odinioară, legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit Postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele în acest timp. Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului și îndeamnă la smerenie, întristare și căință. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulți credincioși, în vederea împărtășirii din ziua Paștilor, conform poruncii a patra a Bisericii, potrivit Realitatea.net.
