Un concert de pricesne a avut loc duminică la Dorohoi, în Sala Teatrului de lângă Colegiul Național „Grigore Ghica Voievod”. Potrivit preotului Teodor Ciurariu, „dacă cercetăm istoria, constatăm că nu a existat în lume nici un popor care să nu fi avut muzică și să nu fi practicat cântarea. Sentimentul frumosului s-a manifestat dintotdeauna prin muzică, ca și prin celelalte arte potrivite locului, timpului și specificului fiecărui popor. În cultul creștin, cântarea bisericească a ocupat de la început un loc important, ca dispoziție firească a omului și ca dar deosebit pentru unii”.

Biserica Ortodoxă a continuat, păstrat și dezvoltat cântarea cu vocea în biserică și nu a admis instrumentele. Potrivit preotului, vocea este organul de exprimare a omului prin cuvânt, prin cântare sau alte forme de manifestare a bucuriei, mulțumiri sau dureri. Ființa umană participă direct, nu printr-un instrument străin, la proslăvirea lui Dumnezeu.

„Așa au statornicit Sfinții Apostoli, cum vedem în repetatele îndemnuri ale Sfântului Apostol Pavel, care se adresează credincioșilor comunităților întemeiate de el: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului” (Efeseni 5,19); sau „Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-i, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești” (Coloseni 3,16). În practica teologică ortodoxă, în sens restrâns, chinionul priceasnei este o cântare bisericească, un imn, care acoperă temporal un anumit interval din timpul Sfintei Liturghii (în care preotul și credincioșii iau Sfânta Împărtășanie), este cântată însă nu doar în acest moment consacrat al Sfintei Liturghii, ci și în multe alte momente, din afara slujbei bisericești capitale”, spune Teodor Ciurariu.

În limba română, termenul „priceasnă” vine din cuvântul slavon „ᴨpӗчйстйнα”, „prĕčĩstĩna”, care înseamnă „preacurată” și desemnează un cântec dedicat Precistei, adică Sfintei Fecioare Maria. Alți cercetători și oameni de cultură consideră că priceasna provine din termenul slavon причастен = chinonic: cântarea care se cântă la Împărtășanie.

Aureola semantică a pricesnei este însă, din punctul nostru de vedere, mult mai generoasă, permițând anumite nuanțări: priceasna este acel cântec religios, de factură populară, ancorat biblic, relevant din punct de vedere religios, cu mesaj teologic evident, cu o puternică încărcătură emoțională; adeseori găsim în aceste cântări versete din Psalmi.

Postul Paștilor este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Întreaga perioadă a postului este văzută ca un drum, un parcurs, un urcuș spre înălțimi duhovnicești, pentru a ne face vrednici să-L primim, cu bucurie, pe Hristos Cel Înviat din morți.

„Pe această cărare nu suntem singuri, ci îi avem alături de noi pe sfinți – modele de urmat și vrednici călăuzitori în arta postirii și a pocăinței. Artă, în sensul deplin al cuvântului, numim și moștenirea pe care au lăsat-o în paginile Triodului autori precum Macarie Ieromonahul, Visarion Duhovnicul, Anton Pann sau Dimitrie Suceveanu. Astfel, bătând la „Ușile pocăinței”, cele care ne vor deschide din nou intrarea în Rai, vom auzi tânguirea poporului de la „Râul Babilonului” și vom fi părtași la răstignirea și îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos, prin „Prohodul” din Vinerea Mare. Fiecare dintre partiturile cântate în seara aceasta la Dorohoi în Sala Teatrului reprezintă o fărâmă din istoria mântuirii noastre, anticipând Învierea și constituind, totodată, un adevărat imbold în nevoința noastră ascetică”, spune Teodor Ciurariu.

Evenimentul a fost organizat de Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Iacob”, cunoscut în istorie și ca „Școala de la răscruci”, prin părintele Director Petru-Georgel Chichioacă și Protopopiatul Dorohoi, coordonat de tânărul și entuziastul Părinte Protopop Ionuț – Ștefan Apetrei.