Deși este al doilea județ din România ca suprafață a luciului de apă, Botoșaniul se confruntă cu o criză absurdă: mii de locuitori din mediul rural primesc apă cu porția, iar în unele zone, rețeaua de alimentare nu funcționează cu lunile. Localnicii au ajuns la capătul răbdării, nevoiți să care apă cu butoaiele sau să-și sacrifice animalele din lipsă de resurse.
Județul este traversat de râurile Prut, Siret și Jijia, are peste 140 de iazuri și mari lacuri de acumulare, printre care Stânca-Costești. Cu toate acestea, în multe comunități, inclusiv în satul Drislea din comuna Trușești, apa curentă este un lux. Aici, aproximativ 1.000 de oameni, majoritatea crescători de animale, trăiesc din plin drama robinetelor uscate.
„Apa vine o dată pe săptămână, cu noroc. Vara trecută am stat trei luni fără pic de apă în țevi. Am un băiat cu dizabilități, nu mai putem trăi așa. Ne urcăm pe pereți și plângem uitându-ne la robinetele goale”, povestește o localnică din Drislea, notează Adevărul.
Rețeaua de alimentare, învechită și degradată, cedează constant. Sistemul nu mai face față numărului de utilizatori, iar avariile sunt frecvente. Deși oamenii plătesc facturi, spun că, de multe ori, ceea ce curge din conducte este doar aer.
„Plătesc și 400 de lei pe lună doar pe aer. Apa vine ba dimineața două ore, ba deloc. La animale trebuie să car cu butoiul. Nu pot da vacii apă din văioage, se îmbolnăvește. Și dacă se strică, ce fac? Cine mă despăgubește?”, spune nea’ Vasile, un sătean care trăiește din creșterea animalelor.
Fântânile au secat, spun oamenii, iar pe timpul verii nu mai există nicio sursă sigură de apă. „Secate toate. Mai avem o fântână cu apă sălcie. Dar animalele nu pot bea așa ceva. Mulți și-au vândut vitele, le-au dat la sacrificat. Nu mai au cu ce le adăpa. Parcă suntem blestemați”, adaugă o altă localnică.
Deși problema este cunoscută de ani de zile, autoritățile nu au reușit să implementeze soluții viabile. Operatorul Nova Apaserv, responsabil cu alimentarea, este acuzat că nu răspunde sesizărilor, în timp ce locuitorii rămân fără apă, dar cu facturi de plată.
„Am făcut sesizări peste sesizări. Nu răspunde nimeni. Plătim pentru un serviciu care nu există. Dacă le zici ceva, îți închid telefonul. Și în timp ce noi murim de sete, suntem înconjurați de ape”, spun oamenii din zona viaductului Trușești.
Criza apei în județul Botoșani devine tot mai acută în fiecare vară, iar perspectivele nu par să se schimbe. Cu o rețea îmbătrânită și lipsă de investiții reale, locuitorii din „județul apelor” continuă să trăiască într-un paradox dureros: sete, în mijlocul belșugului de apă.