Anual, pe 27 decembrie, creștinii ortodocși și greco-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan, primul martir al creștinătății. Considerat ocrotitor al celor aflați în suferință, Sfântul Ștefan este invocat în rugăciuni pentru ajutor, protecție și vindecare.

Sfântul Ștefan a fost unul dintre ucenicii apropiați ai lui Iisus Hristos, martor direct al faptelor și propovăduirilor Sale. De neam ales, din seminția lui Avraam, Ștefan a avut misiunea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia cel vestit de proorocii Vechiului Testament. Pentru râvna și credința sa, a fost înzestrat cu darul săvârșirii de minuni.

După întemeierea Bisericii creștine și pe fondul creșterii rapide a numărului de credincioși, Apostolii au ales șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune” pentru a-i sprijini în slujire. Primul dintre aceștia a fost Ștefan, alături de Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae. Rolul lor era acela de a propovădui Evanghelia, de a boteza și de a contribui la organizarea vieții liturgice a comunității creștine din Ierusalim.

Activitatea și influența Sfântului Ștefan au stârnit mânia autorităților iudaice, care l-au acuzat de blasfemie și de încălcarea Legii lui Moise. A fost chemat în fața Sinedriului, tribunalul suprem al vechilor evrei, unde și-a susținut cu argumente scripturistice convingerea că legea se împlinește prin Hristos. Judecătorii nu i-au acceptat însă mărturisirea, iar Ștefan a fost scos din cetate și ucis cu pietre, în anul 33.

Înainte de a muri, Sfântul Ștefan a rostit o rugăciune de iertare pentru cei care îl ucideau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. A fost omorât în Valea lui Iosafat, iar, potrivit tradiției, trupul său a fost îngropat în mormântul unui creștin, întrucât celor uciși prin lapidare nu li se permitea înhumarea în cavoul familiei.

Moaștele Sfântului Ștefan au fost descoperite în anul 415, în urma unei viziuni avute de preotul Luchian din Kefar-Gamala. Pe mormântul său era inscripționat cuvântul „chiliel”, care în limba ebraică înseamnă „cunună”, simbol al cununii muceniciei primite de primul martir al creștinilor.

Tradiții și obiceiuri respectate de români de Sfântul Ștefan

În tradiția populară românească, ziua de 27 decembrie este asociată cu gesturi de milostenie și împăcare. Se spune că este bine ca în această zi să fie adusă în casă icoana Sfântului Ștefan, acesta fiind considerat ajutător al celor bolnavi și al celor aflați în procese sau conflicte de lungă durată.

Pentru sporul casei și sănătatea celor aflați în suferință, credincioșii obișnuiesc să dăruiască o icoană a Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. În biserici sunt pomeniți creștinii care au murit în împrejurări dramatice, iar celor care poartă numele Sfântului li se oferă pachete cu mâncare.

În unele zone din Muntenia se prepară „pâinicile lui Ștefan”, rotunde și făcute din aluat asemănător celui de cozonac. Unse cu miere, acestea amintesc de pietrele cu care a fost ucis Sfântul Ștefan. După ce sunt sfințite la biserică, pâinicile se împart de pomană copiilor săraci.

O altă credință populară spune că în această zi persoanele certate ar trebui să se împace, pentru a intra cu suflet curat în noul an.