Boboteaza, sărbătorită anual pe 6 ianuarie, marchează încheierea ciclului sărbătorilor de iarnă și are o semnificație aparte atât din punct de vedere religios, cât și popular. În această zi este prăznuit Botezul Domnului, momentul în care Iisus Hristos a fost botezat în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul și s-a făcut cunoscut oamenilor, la vârsta de 30 de ani, considerată de evrei drept vârsta maturității.

Din perspectivă creștină, Boboteaza simbolizează nașterea spirituală a Mântuitorului și sfințirea întregii creații. Potrivit tradiției bisericești, Iisus nu a fost botezat pentru iertarea păcatelor, fiind fără de păcat, ci pentru a sfinți apele și lumea întreagă. Calendaristic, sărbătoarea încheie cele 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă, care încep pe 25 decembrie, odată cu Nașterea Domnului.

Sfințirea apelor și Agheasma Mare

Unul dintre cele mai importante momente ale Bobotezei este slujba de sfințire a apelor, cunoscută sub numele de „Iordan”. Pregătirea acestui ritual se face cu multă grijă în fiecare comunitate, locul fiind ales împreună cu preotul, de regulă în apropierea unei fântâni, a unei ape curgătoare sau în curtea bisericii. Apa este adusă în vase mari, iar în unele zone se taie o cruce mare de gheață, în jurul căreia se desfășoară ceremonia religioasă, la care participă întreaga comunitate.

După slujbă, credincioșii iau Agheasma Mare în vasele aduse de acasă. Pe drumul de întoarcere, în anumite zone, oamenii strigă „Chiraleisa”, pentru belșug, purificarea aerului și rod bogat, turnând agheasmă în fântânile întâlnite. Ajunși acasă, stropesc cu apă sfințită gospodăria, casa, animalele, grajdul și pomii din livadă.

Potrivit credinței populare, Agheasma Mare are puteri tămăduitoare și protectoare. Aceasta se consumă dimineața, pe stomacul gol, timp de opt zile, până la 14 ianuarie, și este considerată un mijloc de vindecare, de alungare a răului și de protecție a locuinței.

Tradiții populare și obiceiuri vechi

Boboteaza îmbină ritualurile creștine cu numeroase practici populare de purificare și reînnoire a timpului. În Bucovina, de pildă, exista obiceiul „Ardeasca”, prin care tinerii aprindeau focuri pe dealuri, cântau și săreau peste flăcări, crezând că astfel vor fi feriți de boli și nenorociri. Cărbunii aprinși erau duși apoi acasă pentru afumarea pomilor, în scop fertilizator, și pentru protejarea gospodăriei de trăsnete și primejdii.

În unele sate din Bucovina, pe durata celor trei zile de Bobotează, vecinii și rudele se colindă reciproc, iar în anumite comunități reapar mascații. Tinerii, costumați în babe și moșnegi, colindă mai ales casele cu fete de măritat, obiceiul fiind considerat o reminiscență a cultului strămoșilor și a vechilor practici de fertilitate.

Un alt obicei răspândit este aruncarea crucii în apă, pe care bărbații o recuperează, cel care reușește fiind considerat norocos tot anul. În unele zone se practică „Iordanela”, când oamenii se stropesc sau își toarnă apă pe cap pentru sănătate.

Superstiții și credințe

Tradiția populară spune că în noaptea de Bobotează fetele își pot visa ursitul, dacă pun sub pernă o crenguță de busuioc și își leagă pe deget un fir roșu de mătase. Se mai crede că fetele sau băieții care alunecă și cad pe gheață în această zi se vor căsători până la sfârșitul anului.

Totodată, în ziua de Bobotează nu se spală rufe și nu se dă nimic cu împrumut, deoarece toate apele sunt considerate sfințite. În unele zone, această interdicție se extinde pe următoarele opt zile.

Boboteaza rămâne astfel una dintre cele mai complexe sărbători din calendarul popular românesc, în care credința creștină se împletește armonios cu tradiții străvechi, menite să aducă purificare, protecție și belșug în noul an.