Într-un context național în care integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în învățământul de masă rămâne o provocare majoră, Școala Gimnazială „Sfânta Maria” din municipiul Botoșani se remarcă drept un exemplu de bună practică. De aproape două decenii, unitatea de învățământ reușește să ofere nu doar acces la educație, ci și un cadru bazat pe empatie, acceptare și sprijin real pentru elevii cu CES.
Potrivit datelor citate de Adevărul.ro, în România sunt peste 100.000 de copii cu cerințe educaționale speciale, dintre care aproximativ 55.000 sunt integrați în învățământul de masă. Statisticile Help Autism arată însă dimensiunea problemei: unul din patru copii cu autism nu frecventează grădinița sau școala, deși are vârsta necesară, iar doar în anul 2021, aproximativ 3.000 de elevi au renunțat la școală, continuând studiile la domiciliu.
Integrarea, între reticență și lipsa resurselor
Procesul de integrare a copiilor cu CES este adesea îngreunat de reticența unor părinți ai copiilor tipici, care se tem că ritmul de predare va fi afectat, dar și de lipsa resurselor din sistemul educațional. În multe județe, profesorii de sprijin sunt insuficienți, iar în mediul rural lipsesc aproape complet. În acest context, presiunea cade pe cadrele didactice, iar elevii cu CES ajung uneori marginalizați, fie și subtil.
La Botoșani, Școala Gimnazială „Sfânta Maria” a ales însă un alt drum.
O școală „mărginașă” devenită reper educațional
Cunoscută și drept Școala nr. 16, unitatea de învățământ se află într-un cartier de la marginea municipiului Botoșani. Înființată în 1989, în ultimele luni ale regimului comunist, școala a fost mult timp percepută ca una periferică. În 2014, a fost chiar în pericol de a-și pierde personalitatea juridică.
Intervenția părinților, investițiile ulterioare și o schimbare de viziune au transformat însă școala într-un reper al educației incluzive. Aici au fost primiți, de-a lungul anilor, numeroși copii cu autism, sindrom Down sau alte cerințe educaționale speciale, inclusiv din afara circumscripției școlare.
„Am mers mai mult pe principiul umanității”
Directorul unității, Carmen Bădărău, explică filosofia care a stat la baza acestei abordări:
„Ani la rândul să știți că am mers mai mult pe principiul acesta al umanității. De multe ori au fost cazuri când am primit elevi care nu făceau parte din circumscripția noastră școlară. Legea nu impunea atunci un număr maxim de copii cu CES pe clasă și am considerat că este important să facem un bine, să le dăm o șansă copiilor și părinților, să nu se simtă marginalizați.”
Experiența acumulată de cadrele didactice a făcut ca școala să devină cunoscută pentru modul în care gestionează integrarea copiilor cu CES, chiar și în situații în care, în unele clase, numărul acestora a depășit limita prevăzută astăzi de legislație.
Lecția empatiei, predată zi de zi
Integrarea nu se oprește la adaptarea actului educațional. Elevii tipici au învățat, la rândul lor, ce înseamnă empatia și solidaritatea. Copiii cu CES sunt sprijiniți de colegi în activitățile zilnice, de la organizarea ghiozdanului până la drumul spre și de la școală.
„La sfârșitul orelor să vedeți cum copiii tipici îi ajută pe copiii cu cerințe educaționale speciale. Este o lecție a umanității. De multe ori, părinții ar avea ce învăța de la copii”, mai spune directorul școlii.
Un exemplu este Andrei, un tânăr cu sindrom Down, absolvent al Școlii „Sfânta Maria”. Tatăl său, Dan Pălimaru, își amintește cu emoție perioada școlii: „Colegii îl îndrăgeau. Nu am avut reclamații. Din contră, veneau copii și îl luau de acasă la școală.”
Un model care contrazice stereotipurile
Într-un sistem educațional adesea criticat pentru lipsa de flexibilitate și resurse, Școala Gimnazială „Sfânta Maria” din Botoșani demonstrează că integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale este posibilă atunci când există voință, empatie și profesionalism. Pentru mulți copii și părinți, această școală nu a fost doar o instituție de învățământ, ci o șansă reală la demnitate, acceptare și viitor.
