În fiecare an, la data de 30 ianuarie, Biserica îi prăznuiește pe Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, cunoscuți în tradiția creștină drept Sfinții Trei Ierarhi. Cei trei au trăit la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea și sunt considerați „Protectori ai învățământului teologic”, datorită contribuției fundamentale aduse teologiei și vieții bisericești.

Deși fiecare dintre ei este prăznuit separat în luna ianuarie – Sfântul Vasile cel Mare la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie și Sfântul Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie – Biserica a rânduit și o zi de prăznuire comună, pe 30 ianuarie, pentru a evidenția unitatea de credință și de învățătură dintre ei.

Instituirea sărbătorii comune are la bază un episod din secolul al XI-lea, când, în urma unor neînțelegeri între creștini privind întâietatea unuia dintre cei trei mari teologi, aceștia i s-au arătat în vedenie episcopului Evhaitelor, Ioan Mauropos. În anul 1084, cei trei sfinți i-au transmis că înaintea lui Dumnezeu sunt una și că nu există între ei nici întâietate, nici vrajbă, cerând să fie prăznuiți împreună, într-o singură zi. Ca urmare, ziua de 30 ianuarie a fost aleasă pentru prăznuirea comună a Sfinților Trei Ierarhi.

Dincolo de semnificația religioasă, sărbătoarea este însoțită și de numeroase tradiții populare. În credința populară se spune că munca în această zi aduce ghinion, iar cine nu respectă praznicul „nu-i va merge bine în ale casei”. În multe zone rurale, se fac pomeniri pentru morții din familie, se împart ofrande, iar femeile și fetele țin post și se roagă pentru sănătate și pentru o căsnicie fericită. Totodată, tradiția mai spune că în această zi începe schimbarea vremii, fiind considerate semne pentru primăvara și vara care urmează.

Praznicul Sfinților Trei Ierarhi este considerat și o sărbătoare a împăcării și reconcilierii, fiind un prilej pentru aplanarea conflictelor și refacerea legăturilor dintre rude sau membri ai comunității. Tradiția populară recomandă ca în această zi să nu se spele rufe, să nu se măture și să nu se împrumute lucruri din casă, pentru a feri gospodăria de pagubă și necazuri.

Din perspectivă teologică, sărbătoarea este una a comuniunii și unității, amintind credincioșilor că, asemenea Sfintei Treimi, diversitatea nu trebuie să ducă la dezbinare, ci la trăire în pace, înțelegere și solidaritate.

Dintre cei trei, Sfântul Vasile cel Mare se remarcă și printr-o activitate socială de amploare. Episcop al Cezareei Capadociei, născut în jurul anului 329, acesta a înființat instituții de asistență socială cunoscute sub numele de Vasiliade – azile, spitale și centre de sprijin pentru cei aflați în nevoie – și a lăsat Bisericii una dintre cele mai importante slujbe liturgice, Sfânta Liturghie care îi poartă numele. Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele veșnice la 1 ianuarie 379, rămânând una dintre figurile centrale ale creștinismului răsăritean.