În fiecare an, la 29 iunie, Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, două dintre cele mai importante figuri ale creștinismului. Cei doi sunt pomeniți în aceeași zi deoarece, potrivit tradiției creștine, au fost martirizați la Roma, în anul 67 d.Hr., însă în moduri diferite. Sfântul Pavel, care avea cetățenie romană, a fost decapitat, în timp ce Sfântul Petru a fost răstignit cu capul în jos, la propria cerere, considerându-se nevrednic să moară la fel ca Mântuitorul.

Înainte de a deveni unul dintre cei doisprezece apostoli, Sfântul Petru se numea Simon și era pescar în Betsaida, pe malul Mării Galileei. Frate al Sfântului Apostol Andrei, el s-a numărat printre cei mai apropiați ucenici ai lui Iisus Hristos și, de multe ori, a vorbit în numele celorlalți apostoli, cerând explicații despre învățăturile de credință.

Sfântul Apostol Pavel, cunoscut inițial sub numele de Saul, era originar din Tarsul Ciliciei și provenea din seminția lui Veniamin. Ucenic al învățatului Gamaliel, acesta s-a remarcat la început ca persecutor al creștinilor și a fost prezent la uciderea Sfântului Arhidiacon Ștefan. Viața sa s-a schimbat radical pe drumul spre Damasc, când, potrivit Sfintei Scripturi, Iisus Hristos i S-a arătat într-o lumină puternică și i-a rostit cuvintele: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”. După convertire, a fost botezat de Anania, episcopul Damascului, și a devenit unul dintre cei mai mari propovăduitori ai creștinismului. A întreprins trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole cuprinse în Noul Testament.

Tradiții și obiceiuri

În numeroase zone ale țării, credincioșii duc la biserică mere, colaci, colivă și faguri cu miere pentru a fi sfințiți, iar apoi îi împart persoanelor nevoiașe în memoria celor trecuți la cele veșnice.

De asemenea, în această zi se aprind lumânări pentru pomenirea celor adormiți, iar în unele regiuni se păstrează obiceiuri locale care simbolizează respectul față de înaintași și continuitatea tradițiilor creștine.