Sumele oferite de părinți copiilor pentru chirie, studii, plata ratelor sau cumpărarea unei locuințe nu sunt considerate automat venituri impozabile. În cazul transferurilor importante, ANAF poate solicita însă documente și explicații privind proveniența banilor și natura operațiunii.

Nu există un prag general peste care un transfer între părinți și copii devine automat impozabil. Autoritățile fiscale verifică situația concretă și pot compara veniturile declarate cu bunurile cumpărate, cheltuielile efectuate și sumele care circulă prin conturi.

De exemplu, ajutorul lunar de 2.000 de lei primit de un student pentru chirie și cheltuieli curente nu generează, prin el însuși, obligația plății unui impozit. Același principiu se aplică și în cazul unei sume de 30.000 de euro oferite de părinți pentru avansul necesar cumpărării unei locuințe, dacă proveniența și natura banilor pot fi demonstrate, scrie capital.ro.

O persoană care declară venituri de 5.000 de lei pe lună, dar cumpără într-un singur an o mașină de 30.000 de euro și plătește un avans de 40.000 de euro pentru o locuință, poate fi chemată să explice diferența dintre veniturile cunoscute și cheltuielile realizate.

Transferurile bancare sunt mai ușor de justificat decât sumele oferite în numerar, deoarece traseul banilor rămâne înregistrat. La detaliile plății poate fi menționat scopul real al operațiunii, precum „sprijin familial”, „împrumut” sau „avans pentru locuință”.

Pentru sumele mari este recomandată păstrarea extraselor de cont și a documentelor care dovedesc proveniența fondurilor. Dacă banii reprezintă un împrumut, actele trebuie să reflecte o operațiune reală. Întocmirea ulterioară a unor documente fictive nu poate justifica legal sumele în cazul unui control.

Când se poate aplica impozitul de 70%

Cota de 70% nu se aplică automat banilor primiți de la părinți sau de la alte rude. Aceasta vizează veniturile constatate de inspectorii fiscali a căror sursă nu poate fi identificată.

Astfel, o persoană care primește 20.000 de euro de la părinți și poate demonstra proveniența și natura transferului se află într-o situație diferită de cea a unui contribuabil în patrimoniul căruia apare aceeași sumă fără nicio justificare.

Simpla mențiune înscrisă în ordinul de plată nu este suficientă dacă nu corespunde realității. Inspectorii pot analiza natura economică a tranzacției, documentele prezentate, veniturile persoanelor implicate și traseul banilor.

Sprijinul financiar primit în familie nu trebuie confundat cu încasările repetate pentru servicii, vânzări sau alte activități economice. Denumirea unor astfel de venituri drept „daruri” nu le schimbă tratamentul fiscal.

În cazul sumelor importante, un traseu bancar clar și documentele păstrate pot fi esențiale pentru justificarea fondurilor, chiar dacă verificarea ANAF are loc la câțiva ani după efectuarea transferului.