Creștinii ortodocși sărbătoresc joi, 29 mai 2025, Înălțarea Domnului, praznic important care marchează ridicarea la Cer a Mântuitorului Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere. În popor, această sărbătoare mai este cunoscută sub numele de Ispas și are o însemnătate profundă atât din punct de vedere religios, cât și cultural.

Potrivit tradiției, Ispasul ar fi fost un personaj mitic care a asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la Cer. Sărbătoarea are rădăcini vechi, fiind menționată pentru prima dată în anul 332, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor” a istoricului Eusebiu din Cezareea. Inițial, Înălțarea era prăznuită împreună cu Rusaliile, dar începând cu secolul al IV-lea a devenit sărbătoare de sine stătătoare, celebrată în a 40-a zi de la Paști.

Tot astăzi, prin hotărârile Sfântului Sinod din 1999 și 2001, Biserica Ortodoxă Română a consacrat ziua de Înălțare ca Zi a Eroilor, fiind săvârșite slujbe de pomenire pentru toți cei care și-au dat viața pe câmpurile de luptă pentru credință, libertate și unitatea neamului românesc.

Tradiții și obiceiuri de Înălțare:

• Salutul tradițional se schimbă: din această zi și până la Rusalii, credincioșii se salută cu „Hristos S-a înălțat!”, iar răspunsul este „Adevărat S-a înălțat!”;
• Se poartă frunze de nuc la brâu, în amintirea Înălțării lui Hristos;
• Cine moare între Paști și Ispas se crede că ajunge direct în Rai;
• Vitele se bat simbolic cu leuștean, pentru a fi sănătoase și a se îngrășa;
• Se taie păr din vârful cozilor vitelor și se îngroapă într-un furnicar, rostindu-se: „Să ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar!”;
• Nu se dă foc sau sare din casă, iar ce se seamănă după această zi se crede că nu rodește;
• Se fac pomeni pentru morți, femeile împărțind azime calde, ceapă verde, rachiu sau lapte dulce fiert cu păsat, pentru ca sufletele celor plecați să aibă merinde de drum spre Cer.

În popor, sărbătoarea mai este numită și „Paștele Cailor”, cu trimitere la o legendă conform căreia Maica Domnului i-ar fi blestemat pe cai să nu se sature decât o dată pe an, pentru că au tulburat nașterea lui Iisus.

În vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, moment în care se încheiau înțelegeri sau afaceri. În timp, expresia „până la Paștele Cailor” a căpătat sensul de „niciodată” sau „la Sfântul Așteaptă”.

În această zi cu o profundă semnificație spirituală, credincioșii participă la Sfânta Liturghie, se roagă pentru sufletele celor adormiți și cinstesc, cu recunoștință, pe eroii neamului.