Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 14 aprilie pe Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, una dintre figurile importante ale monahismului românesc.

Născut în anul 1674, în satul Gledin din ținutul Bistriței-Năsăud, Sfântul Pahomie a fost crescut într-o familie credincioasă și a ales de tânăr calea slujirii lui Dumnezeu. A ajuns în Moldova, la Mănăstirea Neamț, unde și-a început formarea duhovnicească.

După moartea starețului Ioan, a fost ales de obștea monahilor pentru a conduce mănăstirea, însă a refuzat această responsabilitate, dorindu-și o viață retrasă. A plecat pentru o perioadă în Rusia, unde a stat doi ani, sub îndrumarea Sfântului Dimitrie al Rostovului, apoi s-a întors în Moldova.

Deși căuta liniștea vieții pustnicești, a fost ales episcop al Romanului, slujire pe care a îndeplinit-o între anii 1707 și 1714. În această perioadă, s-a implicat activ în sprijinirea eparhiei și în organizarea vieții bisericești.

După șapte ani, a renunțat la scaunul episcopal și a întemeiat Schitul Pocrov, unde a impus o viață monahală aspră, bazată pe tăcere, rugăciune și nevoință.

Sfântul Pahomie a trecut la cele veșnice pe 14 aprilie 1724, la Lavra Pecerska din Kiev, iar moaștele sale se află la Schitul Pocrov, în apropierea Mănăstirii Neamț.

Credincioșii îl cinstesc ca pe un model de smerenie, rugăciune și dăruire față de Dumnezeu, iar viața sa rămâne o sursă de inspirație pentru toți cei care caută liniștea și credința autentică.