Ziua Învățătorului este sărbătorită anual în România pe 5 iunie, fiind dedicată recunoașterii rolului esențial pe care cadrele didactice îl au în educarea și formarea noilor generații.

Evenimentul reprezintă un prilej de apreciere a muncii și implicării profesorilor și învățătorilor în dezvoltarea elevilor și în consolidarea sistemului educațional.

Data de 5 iunie are o semnificație aparte, deoarece coincide cu aniversarea nașterii lui Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învățământului modern în limba română și una dintre cele mai importante personalități ale educației românești.

Ziua Învățătorului a fost instituită oficial prin Legea nr. 289/2007, adoptată de Parlament și promulgată în octombrie 2007. Actul normativ stabilește marcarea anuală a acestei sărbători în toate unitățile de învățământ din țară.

Ziua Învățătorului evidențiază importanța educației în dezvoltarea societății și rolul major pe care cadrele didactice îl au în viața copiilor. Considerat primul mentor al elevilor, învățătorul contribuie nu doar la transmiterea cunoștințelor de bază, ci și la formarea valorilor morale, a gândirii critice și a abilităților sociale. Dincolo de caracterul festiv, această zi este și un moment de recunoaștere a responsabilității și dedicării unei profesii care influențează direct viitorul fiecărei comunități.

Originea sărbătorii este legată de Gheorghe Lazăr, născut la 5 iunie 1779, personalitate care a avut un rol decisiv în modernizarea educației românești. În anul 1818, acesta a înființat la București, la Școala de la Sfântul Sava, prima instituție de învățământ cu predare în limba română din Țara Românească. Prin promovarea limbii române în educație, Gheorghe Lazăr a contribuit la dezvoltarea culturii naționale și la crearea unui sistem de învățământ modern, orientat spre formarea societății românești.